Un fel de simbioza

Probabil ca voi face opinie separata. Nu-i bai, o asum, gravitate nesemnificativa. Pentru mine televizorul ca obiect este o opera de arta, mai ales de cand plasmele si LED-urile au invadat piata. Prima “plasma” am agatat-o pe perete acum vreo sapte ani si de atunci nu mai pot de dragul ei. Are contur gri si se integreaza perfect in ansamblul general. Culorile-i sunt calde si imaginile bine delimitate, pixelii marunti abia de-s vizibili cu ochiul liber. Din cand in cand se latesc lungindu-se dar stiu ca nu-i vina lor. Cand se petrece fenomenul respectiv sun la “service client” si totul revine la normal. In cateva zile daca treaba-i complicata. Ultima data cand am sunat a durat o saptmana, la inceput nu m-au crezut pe cuvant, dupa ce i-am batut la cap cu vreo trei apeluri successive mi-au dat dreptate. Nu era vina „home network”-ului, era o problema mult mai grava, la nivel de “municipiu”.

Continuă lectura

Sa relativizam

Deunazi mi-a trecut prin cap o idee si am prins-o din zbor. Imediat dupa, i-am dat un contur, fabricand un set de reguli si apoi am partajat-o cu ceilalti. Era, dupa parerea mea, o idee simpatica, altruista si de bun simt, nu ceream decat putina inspiratie si eventual ceva spirit de competitie. Eram motivata rau si speram ca ideea va prinde aripi, motivandu-i si pe altii.

Continuă lectura

Pana unde ?

Ieri stateam pe un peron plin de lume, trenul avea ceva intarziere, undeva intr-un microfon o voca rece reclama prezenta unui reprezentant al unei firmei ” lambda ” intr-un punct precis. Lumea forfotea in jurul meu, peronul se umplea incet dar sigur, trenul persista in intarzierea lui neanuntata. Oameni obositi si incercanati imi semanau teribil de tare, pe peretii gri-maro-murdar afise de tot felul, taman bune de captat priviri in asteptare, unul anunta soldurile, altul era deja perimat.

Continuă lectura

Cearta

O companie aeriana al carei nume nu-l voi spune. O zi aproape de Craciun , nu foarte-foarte aproape dar nici foarte-foarte departe. O cursa de ora 10:25 si un avion plin-plinut. Lumea multa, bagaje si mai multe. De mana. O groaza. Atat de multe incat s-a iscat cearta intre doi romani. Unul plecat, altul doar in trecere. Pare-se. Unul ajunsese inainte si-si catarase bagajul (putin iesit din normele acceptate) fix deasupra capului, acolo unde-i era defapt locul. Celalat ajunsese putin mai spre coada si coada era relativ lunga. Avea multe bagaje – de mana – relativ bombate si putin neconforme cu standardele de cabina.

Continuă lectura