Studentei din Londra

Pentru ca tot circula „de mama” de cateva zile, mi-am bagat si eu nasu’ sa vad despre ce este vorba si acum imi dau cu parerea, asa, ca unul in cunostiinta de cauza caci, in pofida asteptarilor, nu este o chestie complet noua sub soare, cei “plecati dincolo” carora le vine sa-si ia lumea in cap la nici zece zile de la aterizare pe meleaguri straine au existat o groaza si inainte de Revolutie si dupa  si vor mai exista “at eternam” . Este normal. Idem pentru cei care si-au descoperit tara odata plecati. Fata in chestiune nu este deci o exceptie, senzationalul nu exista in fapt caci faptul in sine are deja vechime. Senzationalul exista in buzzul creat si sutele de opinii generate.

Luati la intamplare zece oameni plecati « pe dincolo » , dati-le un pic de palinca d’aia buna si tare de Zalau si apoi intrebati-i ce parere au despre viata “de dincolo” dar asa « cu mana pe inima ». Veti fi mirati poate sa constatati ca  exista multi din aia ce gandesc ca si fata in chestiune dar care n-ar fi acceptat o dezvaluire de asemenea fel intr-o altfel de situatie, ori pentru ca le-ar fi fost rusine de ei insisi, ori ca pentru le-ar fi fost rusine de ceilalti, ori pentru ca pur si simplu au preferat sa « treaca peste » si sa fie in pas cu moda « dincolo e mai bine », « dincolo umbla caini cu covrigi in coada » , etc.  Fenomenul « studentului care vrea acasa » e vechi, a rabufnit acum mai tare ca niciodata datorita retelelor de tot felul. In principiu  fata are dreptate, am fost obisnuiti sa ne renegam tara, sa vedem mai tot timpul binele de la altii, sa ne ignoram cu bunastiinta propia ograda. Este adevarat ca avem de toate “acasa” (poate doar ochii deschisi ca sa le vedem ne lipsesc, sau doar ochi care sa priveasca in directia care trebuie).  Nu pot decat sa ma inclin in fata curentului de opinie creat, este un inceput.

Nu pot insa sa nu remarc oarecare contradictii intre ceea ce se reneaga si ceea ce se da ca si exemplu pozitiv. Si nu pot sa inteleg usurinta capitularii in fata primului obstacol pe baza principiului „strugurii sunt acrii”. Legat de contradictii,  analiza „occidentului” mi se pare lipsita de profunzime, bazata pe o generalizare un pic exagerata a unor comportamente cu extrapolare greu de dovedit dupa o perioada atat de scurta petrecuta intr-o singura tara „occidentala”.  Constat in acelasi timp o tendinta de a trece dintr-o extrema in cealalta, din  ipostaza  celui ce-si critica orginile in cea a celui ce se considera „buricul pamantului”, o trecere dupa parerea mea mult prea brutala si argumentata dintr-o singura ipostaza, simplista, cea a inamicului numarul “unu” conturat sub forma unui occident decadent si fara verticalitate, bantuit de slogane de tip marketing lipsit de orice morala, o analiza similara in definitiv unei aceluiasi tip de definire a „esticului” drept „cel aproape coborat din copac si cu predilectie tigan”.

Citez : “Ce este Occidentul….? Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi <politic corect>, trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?”

Parte facand din generatia  obisnuita sa plece capul pe principiul “capul plecat sabia nu-l taie”, si considerand postura adaptabiitatii si cu dus si cu intors, as fi curioasa sa constat ca tactica  pasilor marunti si desi in sensul curentului in virtutea “lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca, tu vezi-ti de ale tale” adapteaza-te numai la context gasindu-i partile bune de dus mai departe, nu-i intotdeauana roz si e perfectibila. Cu rezultate palpabile pe post de argumentar adus contra-exemplelor  in continuarea cuvintelor rostite din ce in ce mai raspicat.  As vrea de exemplu sa aflu ca fata a reusit sa-si termine studiile, ca s-a intors acasa cu propuneri concrete pe care le-a si pus in practica si ca, odata ajunsa acasa a reusit sa iasa din cercul „mereu altundeva e mai bine”.

One thought on “Studentei din Londra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s