Un strigat

Momente în viață!

Scrie despre o întâmplare sau o persoană care ți-a schimbat/marcat viața.

Cum te-ai transformat tu și cum ai primit aceste schimbări? Te-au influențat în bine sau în rău?

Ce ai face dacă ți s-ar oferi șansa să te întorci în timp, la momentul cu pricina?

Persoane si situatii care m-au marcat au fost relativ putine.  Genul acesta de persoane sau situatii , cu adevarat importante, cu adevarat deosebite, persoane sau situatii „un pic altfel”, persoane sau situatii cu o viziune asupra lumii ne limitata de intrebari anticipative „si daca”, ” dar daca”, persoane verticale , situatii de intensitate maxima, genul acesta de persoane sau situatii  fac parte din categoria esentelor rare. De la un anumita varsta in sus cand dai din intamplare peste ele stii si simti ca ai avut noroc, ca trebuie sa profiti la maxiumum traind clipa mai mult decat orice altceva.

Eu am avut sansa/nesansa de a da nas in nas cu tipul acesta de persoane sau situatii de mica, la inceput nu stiam ca este genul de eveniment rar in viata de care trebuie profitat la maximum, odata cu trecerea timpului am invatat sa recunosc „aparitiile” si sa le tratez cu respectul cuvenit. Ceea ce marcheaza nu este defapt numai persoana sau situatia in sine, ceea ce marcheaza este persoana sau situatia intr-un context dat. Un fel de trinom „marcator, marcat, context”.

„R” a fost una dintre primele persoane deosebite  acum cativa zeci de ani. „R” a fost la originea primei situatii din familia situatiilor imposibil de uitat. Eram tanara, abia incepeam liceul, „R” era si el tanar, cu doi ani mai putin tanar ca mine. Locuiam in acelasi cartier, la cateva case distanta, toceam aceleasi strazi, frecventam aceleasi amici, alesesem acelasi liceu.

Eu eram indragostita lulea de „R” , lui nici nu-i trecea prin cap. Eram doar o pustoaica cu nimic diferita de restul. Imi aduc aminte de zelul si implicarea profunda pe care le aplicam pentru a ameti un pic caracterul aleator al destinului aratandu-i de departe o directie planificata minutios dinainte pentru a transforma drumul liceu- casa dintr-un simplu drum intr-un manunchi de senzatii si frisoane .

„R” a avut o prietena in timpul liceului si una imediat dupa, in timpul armatei. Apoi s-a dus de tot, intr-o dupa amiaza trista de primavara, o boala misterioasa capatata nu se stie cum. Imi aduc aminte si acum de sora lui „R”, una dintre prietenele mele „post nisip” si de strigatul ei rupt din cele mai adanci profunzimi inca neexploarte ale inimii ei de copil. Era cald, liniste, strada era pustie si eu hraneam niste pui de gaina. La un moment dat totul s-a surpat, strigatul era sfasietor, ecoul lui m-a marcat pentru totdeauna. „A murit R”, iti dai seama, a murit „R!”. Copilul plangea in fata mea si eu nu stiam ce sa-i spun. Ii murise fratele si eu chiar nu stiam ce sa-i spun. Era pentru prima data cand murea cineva cu adevarat apropiat. Era pentru prima data cand „moartea” capata un sens pentru mine. De atunci am inceput sa vad viata cu alti ochi, un pic mai tristi.

Acest articol participa la editia 46 a BlogPower.

S-au mai scris pe acest subiect :

1. Momente din viata 2. Viata se intampla…
3. O amintire … 4. Un strigat
5. Sunt momente in viata..

26 thoughts on “Un strigat

  1. Pingback: Viata se intampla… « Jurnal de Belgia

    • Imi pare rau ca te-am intristat … Imi aduc aminte ca la momentul respectiv n-am putut plange , ma fortam uitandu-ma la ceilalti si tot degeaba. Azi ma fortez sa nu plang .. Ce ti-e si cu viata asta…

  2. Tare emotionant articolul tau, si frumos scris. nu mi-am imaginat (atunci cand am propus tema) ca am sa citesc un articol ca acesta.
    Moartea unei persoane dragi e un moment delicat, care inevitabil ne marcheaza.

    • Iti multumesc pentru cuvinte. Ceea ce este ciudat este ca pe moment eram prea tanara ca sa-mi dau seama de tristetea momentului. Mult mai tarziu mi-am dat seama de drama la care am fost spectator. Mult mai tarziu, cand priveam familia indurerata si ravagiile pe care le-a facut momentul. Nimic nu a mai fost ca inainte. Si cand mi-am dat seama de asta a fost atunci cand mi-a murit cineva foarte- foarte apropiat. atunci mi-am spus ca viata nu este un film.

  3. Pingback: Blog Power 46. Vot!

  4. Pingback: Blog Power 47.

  5. Pingback: Un strigat | otipa | BunDeCitit.ro

  6. Pingback: O amintire … | Raftul cu gânduri

  7. Pingback: Blog Power 47 VOT! | MWB

  8. Pingback: Blog Power 48 | MWB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s