Hopuri

Sa revin la esential. Sunt o tipa relativ bine. Si cand zic asta e evident ca totul consta in marimea si consistenta „relativului”. Totul? Da, tot ce „imbraca” specificul fiecaruia. Tot ce ce da senzatia mincinoasa ca am putea fi unici (nici vorba, nu incerc sa va vand cai verzi pe pereti).

Deci, sunt relativa la ceva, ca toata specia umana dealtfel, un ceva definit ca baza de referinta, etalon , punct de plecare. Sunt relativa la scara mea. Si taman aici e buba. E scara mea si tocmai de aceea nu obligatoriu a altora. Si nu-mi dau seama intotdeuana din prima, chit ca ma fortez sa devin soldatel perfect aliniat. Si de multe ori pic de sus si-mi scrantesc telurile, mototolindu-mi in caderea-mi prea brusca idealurile. Si atunci promit ca nu mai fac, ca data viitoare voi fi mai atenta la detalii si diferente, ca le voi integra in contexte si asa mai departe. Dar data viitoare nici vorba caci vorbele astea  nu sunt pe gratis. Dar imi revin repede si o iau de la capat.

Cand eram mica imi placea sa ma imaginez saraca lipita pamantului. Naiba stie de ce ca aveam tot ce imi trebuia. Probabil pentru ca-mi placea mireasma pamantului umed. Sau pentru ca-mi placeau hopurile mari si relativ greu de trecut si senzatia de bine odata trecute. Era o joaca de-a „hai sa ne antrenam in caz ca” si joaca asta ma amuza teribil. Nimeni nu pricepea de ce si cum se ajunsese intr-o asemenea situatie, cert e ca eu ma antrenam dupa pofta inimii si a chefului si atunci cand nu ma mai tragea ata ma opream, beam un suc de zmeura, ma uitam la „Mihaela” si apoi o luam de la capat.

Si tare bine mi-a prins !

Sunt o tipa relativ bine dar relativul asta are inca limitele lui. Si atunci cand le ating imi aduc aminte de sucul de zmeura baut cu paiul, astept cinci minute si apoi o iau de la capat. Si functioneaza, inca.

Acest articol participa la BlogPower 50:

Vorbeste despre tine
-Calitatile tale
-Defectele tale
-Chestiile particulare care te scot din tiparul normalului

Au mai scris pe aceasi tema:

1. Mi-au murit laudatorii! 2. Na?terea lui Iisus
3. Vorbesc despre IO

9 thoughts on “Hopuri

  1. O noapte bună îţi doresc. Am citit cu interes articolul tău şi sincer să fiu nu l-am înţeles din prina aşa că l-am mai reluat o dată. Nici acum nu-mi este prea în clar. Probabil unde-ţi plăcea şi poate-ţi mai place „mireasma pamantului umed” care te face să te simţi alt om decât eşti, poate pentru că nu-ţi place să ocoleşti „hopurile” şi ca atare e musai să treci prin ele, sau poate că relativitatea te face să te schimbi de la o secundă la alta. Parcă încep să te înţeleg.
    Noaptea bună să fie şi liniştită !

    • Am vrut sa indic intr-un fel distantele, punctele de pornire, telurile. ceva de genul : depinde de unde si cand si cum. Nu mi-au placut niciodata lucrurile puse pe tava, intotdeauna le-am dorit dificile, de unde si punctele de plecare voit indepartate. Am vrut sa indic de asemenea necesitatea de a-si lasa repere, mici semne „nu uita de unde ai plecat”, urme care sa te aduca cu picioarle pe pamant atunci cand esti pe punctul de a-ti lua zborul. Cam asta ar fi …
      O sambata superba iti doresc!

  2. Pingback: Mi-au murit laudatorii! « Jurnal de Belgia

  3. Pingback: Blog Power 51

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s