Acesti remarcabili anonimi

Am remarcat ca multi anonimii scriu bine.

Iv cel naiv, Jurnal de fraiera, Abisuri, Fata de ghinda, Ora25 , Blog D’agatha, …

Nu stiu daca este legat direct sau indirect de faptul ca scriu sub anonimat, cert este ca ceea ce iese, iese interesant. Sa fie anonimatul cheia succesului? Sa fie anonimatul dezinhibatorul universal valabil? Personal cred ca da, in anumite cazuri. Multe lucruri raman nespuse din motive diverse si variate gen „nu indraznesc, nu se cade, nu suna bine, suna ca o nuca in perete, suna a nu stiu cata oara, nu e cazul sa sune, ar putea sa sune dar nu e momentul, etc, etc”.

Exista multe cazuri in care „eu-ul” celui ce scrie se erijeaza in cel mai aprig critic autocenzurand peste masura. In astfel de cazuri eu-ul anticipeaza, compara, blocheaza, limiteaza, anihileaza. Uneori spre binele celorlalti, alteori dimpotriva. In astfel de cazuri eu-ul e poate timid, se fereste de cunoscuti, nu-i place sa se arate sub o forma diferita, mai adevarata uneori decat forma vizibila „conforma standardelor de rigoare”. In astfel de cazuri eu-ul nu indrazneste sa incerce chestii noi, abordari diferite, stiluri diferite, oameni diferiti, eu-ul prefera uneori sa calce pe carari deja batatorite evitand hazardul. Un astfel de „eu” nu vrea sa socheze, isi protejeaza apropiatii ramanand in limite deja acceptate.

Personal cred ca astfel de „eu-uri” sunt eliberate de … anonimat, dezbracate in mare parte de prejudecati. Si cred ca le face tare bine …

9 thoughts on “Acesti remarcabili anonimi

  1. Pingback: Acesti remarcabili anonimi | otipa | BunDeCitit.ro

    • Da, e clar confortabil. trebuie sa exista insa si un „hic” la un moment dat, nu? gen „sar calul?” de exemplu? Cert, nu pentru toti anonimiii, exista siguri si anonimi rezonabili. Si acesti anonimi rezonabili se pot autocenzura la un momentdat chiar si in anonimat, aplicand un model cu care sunt atat de invatati. Zic si eu.

  2. Eu sunt de parere ca ce merita spus, merita spus asumat cu nume🙂

    Dar asta nu inseamna ca anonimatul nu are o functie sanitara asupra psihicului, ingaduind anumitor supape sa se deschida, cand ele altfel ar fi ramas poate inchise. Vad anonimatul ca pe o carja de care ne folosim pentru a ne face curaj sa rostim adevarul, pana cand ne vom simti suficient de maturi cat sa ne asumam si pe internet identitatea reala.

  3. Pfui! That was me you were talking about?😀
    Trăim într-o lume în care unii nu se pot abține să nu judece sau să-și de cu părerea (ne)avizată despre ceea ce ai putea spune/scrie/crede. Uneori te saturi.
    Eu, cel puțin, scriu așa ca un soi de evadare. Îmi asum tot ce scriu, a nu se înțelege greșit. Și în fond…cine vrea neapărat să afle cine sunt, găsește resurse suficiente ca să afle. (Sper că nu e nimeni atât de interesat, totuși).
    Dacă îi place cuiva ce scriu, prefer să știu că îi place și atât, nu că ar avea un interes să o facă, știind cine sunt.
    În fond…nu sunt nimeni… Până la urmă și ăsta tot la anonimat ajungem, nu? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s